- oblãduí
- vb. (sil. -blã-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblãduiésc, imperf. 3 sg. oblãduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oblãduiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
oblãduí
Look at other dictionaries:
oblădui — OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranz. A domni. 2. tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
oblăduire — OBLĂDUÍRE, oblăduiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) oblădui şi rezultatul ei. ♦ (concr.) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – v. oblădui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBLĂDUÍRE s. v. egidă. Trimis… … Dicționar Român
oblăduitor — OBLĂDUITÓR, OÁRE, oblăduitori, oare, adj. (înv. şi pop.; adesea substantivat) Care oblăduieşte, guvernează, conduce, cârmuieşte; protector. [pr.: du i ] – Oblădui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBLĂDUITÓR s. v.… … Dicționar Român
administra — ADMINISTRÁ, administrez, vb. I. tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (ir.) A trage o bătaie. 3. (jur.: în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de… … Dicționar Român
apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 … Dicționar Român
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
domni — DOMNÍ, domnesc, vb. IV. intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. fig. (Despre o înălţime, o… … Dicționar Român
guverna — GUVERNÁ, guvernez, vb. I. tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
vlăduire — vlăduí, vlăduiésc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui. Trimis de blaurb, 09.01.2009. Sursa: DAR … Dicționar Român
